Ziua 7: Duminică

pe Nina o cunosc de mic
între noi s-au strâns legături și s-au dizolvat funii
undeva
soarta ne-a lipit unul de celălalt prin lucruri simple
azi e duminică și privim cerul
îmi vine să sparg tăcerea cu un baros
și să o adun în pietre sfinte de iubire
în poze alb-negru cu noi doi și un balon spart
în  fiecare punct din retina mea din creierul meu
Nina are strălucirea fiecărei epoci
ultimele raze de soare se strâng între firele de păr și ureche
buzele ei sunt curbe roșii perfecte
călcâiul stâng - o linie rotundă precum un măr copt
închid un singur ochi și tac

îmi amintesc de prima zi
era într-o luni undeva în vară
stăteam în părți diferite ale mesei și sorbeam limonadă
într-un tricou portocaliu și o salopetă albastră
Nina se înălța în mintea mea precum un discurs mobilizator
precum un sunet liniștitor și unic
de atunci
au mai trecut încă cinci zile
ne-am întrecut în zâmbete și în culori
am recontruit fiecare sentiment și i-am dat amprentele noastre
Nina se mai bosumfla și pufnea pe nări a parfum
îi sărutam alunițele de pe gât o luam în brațe
ea se întorcea spre mine și mă privea în ochi
rămâneam frumoși

și-acum
acum s-a închis săptămâna aceasta
în mintea mea
Nina a dezasamblat și a recreat lumea în jurul ei
s-a întins printre pături și așteaptă noaptea
*aș vrea să adorm
ținându-te lipit de mine pentru totdeauna*