patul e prea rece
încă sunt amorțit în fiecare tendon
am ochii roșii mă ridic din pat dau drumul televizorului
cafeaua nu e făcută și mă aștept din clipă în clipă
să apară de sub pătură chipul Ninei
dar azi
azi îmi beau cafeaua singur
privesc teancul de tricouri și cămăși
o să le calc mai încolo sau poate mâine
lângă ele sunt foile unde îmi exersam semnătura
unde Nina croșeta cu pixul roșu niște dungi adânci
uite
în colț s-a semnat cu numele meu
apoi am tăcut amândoi și ne-am privit
secunda aceea înghițise tot timpul și toată lumea
abia îmi simt picioarele desculțe
parchetul ăsta e rece
mă așez pe fotoliul din colț închid ochii
Nina apare lângă masa neagră și crăpată
își face exercițiile se dezbracă fuge la duș
în fiecare secundă adulmec urmele parfumului ei
precum un câine de vânătoare închis în cuști de oțel
deschid ochii doar golul îmi umple retinele
uite
acum e opt și doisprezece minute
Nina s-ar încălța și ar pleca spre birou
ar da cu picioarele în lift și-ar face rugăciunea
uneori
mă văd și pe mine acolo zâmbind
colectând poze mentale ca un fotograf
cu degetul blocat pe declanșatorul vechi
iar ziua asta trece greu ca un val de noroi
prin sunetele lovite de fereastră văd noi forme ale iubirii
Nina e pe acolo pe undeva și îmi scrie
acum mănâncă acum pleacă acasă acum se duce la duș
acum stă întinsă în pat acum adoarme
eu mă ridic din fotoliul ăsta tâmpit
îmi las tendoanele amorțite și cana de cafea nespălată
patul ăsta e prea rece
adorm ținând în palmă
bătaia de inimă din pieptul Ninei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu