e tăcere aici
m-am îmbrăcat în liniște cu pătura ei
aștept să îmi deschid ochii privind spre capătul patului
Nina respiră fuge de colo-colo
în privirea ei pot citi fiecare vers de dragoste
din toate epopeele scrise și nescrise
respirația caldă mă lovește precum un zid de foc
astăzi mai stăm în pat două minute în plus
în care ne luptăm cu ideea plecării în alte direcții
Nina vrea să coboare
să își tragă peste picioare șosetele portocalii
o țin de tricou *mai stai puțin nu e nici măcar ora de cafea*
începe să râdă pleacă eu îmi lipesc nasul de perna ei
miroase a somn și a cald și a piele
îmi spune să dorm eu casc mă întind în parfumul ei
aștept sărutul de dimineață peste patruzeci de minute
luminile se joacă pe spatele ei
unde liniile par drumuri către rai și către iad
mi-am întors privirea spre fereastra goală
întunericul s-a ascuns sub tocul ușii deschise
și iar plecăm în aceeași ordine
ne sărutăm mai apăsat pentru restul de ore cât nu ne vedem
mă simt mai mizerabil decât ultimul cerșetor
caut cu privirea toată imaginea cu ea
atunci când mușcă din felia de pâine
când își pictează ochii când soarbe cafeaua
când își aruncă pe ea geaca de piele întoarsă
privesc minutarul negru din ceasul spart
pe drum
lovesc pietrele cu piciorul ca să mă răzbun
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu