jurnalier

și ce ai tu?

un copac cu magnolii înflorite în zațul de cafea

o pisică torcând pe soba bunicii

-în camera ei miroase și acum a copilărie-

un vechi troler unde visele au fost îndesate

până la refuz

atât de refuzate încât s-au spart

la stingerea ultimului bec de după vals

și ce ai avut?

doar niște degete îmbârligate imaginând povești

câteva clipe în care

fericirea era mai înaltă decât dumnezeu

și forma aia de cearceaf mototolit

când răsăritul devenea apus

și aburii vă desenau aripi și clopote 

și buze pârguite în ceața aia

cât toată toamna pictată pe inimi

și ce vei avea? 

poate o nouă dimineață mahmură

exact ca greața aia 

avută după prima beție împreună cu tatăl tău 

-se învârteau în minte și în ochi și în stele 

toate mătăniile rostite la botezul tău-

în clipele alea vei rămâne exact ca un surd

și toate gândurile 

îți vor încercui inima 

cu linii de foc 

și acum? 

acum te îmbrățișezi cu parfumul fiecărei zile

stai privind respirațiile magnoliei uscate

oftatul pisicii mirosind a căldură 

și noul vis 

împachetat în noul troler