să nu mă visezi joia!

 acum plouă
 trec prin sită toate lacrimile scurse din nori
 găsesc unele cifrate cu zâmbet
 tu le cântăreai înainte să le arunci pe obraz
 privesc spre mare și tac
 acum pot să te aud
 îți scârțâie pasul în bălțile pline
 ai o umbrelă galbenă
 și pictezi orașul și plaja

 prin mine urlă un vânt
 se suie pe degete și palme
 au rămas singure de la începutul verii
 sunt mai ușoare și mai albe
 cu tine se bronzau firicele de viață
 venele pielea dinții
 urmele de unghii așezate în ordine descrescătoare
 pe coapse
 erau alte înșiruiri în viața noastră
 aveai somnul închis la culoare
 și mi-era frică să îl trezesc
 mai ales în zilele de joi
 aveai părul ud negru și creț

 din toate după-amiezile începute cu blues
 am rămas doar cu ploaia
 în cameră miroase a trandafiri
 și pași de vals
 s-a aplecat peste geam o creangă de măr
 se rupe și-mi zgârie ochiul
 pierd din retina umbra ta
 acum tună

 plouă
 cu sânge din ochiul stâng
 îmi colorez mâneca
 imaginea ta înflorește în pete roșii
 în viitor în trecut
 prezentul e plin doar de ploaie.