aveam tendința să ne strâmbăm în poze
mișcam fiecare amintire cu un centimetru mai la dreapta
în mâna stângă țineam aparatul foto
pe care erau lipite amprentele bunicilor
părinților clipelor fericirilor durerilor
încadrate într-un parfum căzut
timp trecut prin viață
și nu știu de ce
dar fiecare sărut sub clar de blitz
declanșa un urlet în creier
pocneau toate celulele venele
trăirile le împărțeam la doi
rezultau monștri frumoși de iubire canibală
făceam tâmpenii și nu spuneam nimănui
aveam toate cămășile arse cu fierul de călcat
și le purtăm mândru peste stropii de ploaie
blugii tăi erau rupți și murdari
de cerneală
așa a fost poza noastră
trăită în cuvinte
acum taci
citești o carte nescrisă de mine
ochiul fotografiază pasaje
mi-am alocat minutele de relaxare
unei vioare scârțâite
de ce să privesc cerul fără amintiri
pământul respiră prin ele
și tu
tu taci prinsă sub denumirea altor poze
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu