știi că undeva ziceai ceva de tricouri ude
pe tine al meu se mula perfect
îți pătrundea în vene și rămânea acolo
tu începeai să plângi
nisipul se încălzea în jurul buzei
cu scoica prinsă de ea
pescărușii ciuguleau bucăți mari din vânt
eu priveam
te țineam în brațe
un val se spărgea la malul picioarelor
eram închiși în sticlă și piatră
frigeau palmele tale
pe mine stăteau petice de praf și apa
te vânam din priviri
stăteai la poze cu soarele
aveai părul uscat și greu
soseau blugii rupți de-a lungul coapsei
vedeam prin ei căldură și dor
astăzi o să mă întind peste scoici
încă au sunetul tău în ele
din apă se nasc speranțele crude
ștergeam plaja picurată
cu amintiri ciuntite
tricoul meu a rămas la tine
vara asta
o să stau învelit cu durere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu