cafea durere sunet liniște

 dansau firele de praf
 mi-acopeream buzele cu noroi și viermi
 peste lume se-așterne ploaia
 cuprinsă în borcanul ținut pe acoperișul bunicilor
 acum va tuna văd fulgere zgâriind cerul
 întunericul îmi ia umbră în brațe
 fereastră tremură în abur.

 de mâine voi privi lumea întoarsă
 cobor spre polul est și bunicii mă văd
 în palme le pâlpâie lumânările
 aprinse la înmormântări
 fug spre ei și ei dispar
 mi se năruie picioarele
 val de apă învelit în vânt
 mamă
 vreau să mor strivit de amintiri

 salcâmii se rup
 miroase a mort
 n-am uitat ultima zi de viață
 cafea durere sunet liniște.