poezia ninei

îți știu fiecare căldură fiecare tendon

ți-am numărat în somn toate genele

undeva în mine

s-au întins frânghii întregi

toate pozele mentale sunt developate în creier

acum stau întinse în lumina ochilor tăi

mă întorc cu spatele la peretele rece

mâna stângă rămâne amorțită sub tine

mâna dreaptă își caută destinul jucându-se pe șold

și sub talpa ta

îmi deschid pleoapele cu prima inspirație

îmi strâng coastele sub mine

îți privesc liniile ochilor devenind talismanele zilei

casc

mă târăsc spre partea ta de pat

mirosind încă a cremă de ciocolată și păr ud

în poziția fetusului mă găsesc toate trăirile

le aștept așa cum un copil își așteaptă părinții să vină acasă

număr în gând fiecare expirație

după o oră te lipești de mine

închid ochii

pe retină îmi apar liniile ochilor

liniile zâmbetului liniile sânilor liniile coapselor

stăm întinși în patul nostru

te ridici ca o pisică regală

prosopul de culoarea piersicii se mulează perfect

apuc cana de cafea și suflu în ea

mi-e teamă

ceața ne învăluie

stăm în balcon și salutăm supușii imaginari ai regatului nostru

palmele tale sunt strânse în jurul cănii transparente

uite

dimineața asta încă ne ținem în brațe