inovări

totuşi

iarna vine din altă lume

unde toate zăpezile miros a oraşe goale

a paturi de spital şi a ziduri spoite cu puţină vopsea

a castane coapte a râsete pierdute a frig

iar oamenii

oamenii se bucură se îmbrăţişează

privesc fulgii albi şi mari precum ar privi

o paradă a soldaţilor morţi în tranşee

oamenii tac oamenii lăcrimează pe dinăuntru

îşi ascund privirile în căciuli mari de blană

în gecile groase primite cadou crăciunul trecut

crăciunul de dinaintea lui

crăciunul din copilărie

pe undeva

în sufletele lor haşurate

oamenii se mutilează se îmbrâncesc

îşi caută inima pereche între mânuşile alungite

între cadourile împachetate cu dungi roşii verzi albastre

între zâmbetele purtate ca la un carnaval veneţian

pe străzile umblătoare

umbrele şerpuiesc precum un sunet mutilat de chitară

dansează pe ferestre pe hornuri pe stâlpii înalti                     

de care sunt agitate lampioane şi pancarde vesele

maşinile se întind zgomotos

un pici îşi şterge nasul în batista mamei mirosind a portocale

între el si eu

sunt atâţia fulgi de zăpadă copleşiti de durere

mă prăbuşesc între hainele fostelor tăceri

umilit

îmi scot mâinile din mănuşi

-Mama

vreau batistele din copilărie