nihil sine me

te născusem din năvoadele coastelor

încă miroseai a alge şi peşti spintecaţi

melcii din păr spiralau firele de nisip

pe deasupra sânilor curgeau florile ca nişte valuri rubinii

stăteai închisă mimând fiecare plăcere a lumii

un singur cuvânt îl repetai întruna

ca un cerc de androgini în permanentă rotaţie cu sufletul

printre fiecare clipit

reuşeam să-ţi desenez umbrele şi parfumul de carne caldă

un univers se deschidea frământând secundele cu apa sărată a mării

pe umăr îmi stăteau penele culese de la îngeri

căutam fiecare centimetru din vise

priveam paşii tăi şterşi de săruturile animalelor

un urlet de lup se auzea tu-mi băteai inima în piept

aveam plămânii arşi de la palme

un măr îţi cobora pe coapsă pe pulpă pe gleznă

din noaptea întreagă

reuşeam să muşc aceleaşi bucăţi de la apus spre răsărit

pe umerii se rostogoleau urmele dinţilor cu faţă umană

un şarpe îşi rotea corpul în jurul nostru

ecourile tindeau spre sunete violete

stelele începeau să pâlpâie

ne acopeream cu frunze de lotus şi deveneam melci coloraţi

în ultima noastră dimineaţă

ai rupt crenguţele de măr din glastră

un simplu adio era lung şi fără viaţă

dumnezeu încă pescuieşte sufletele păcătoase

mâine seară ne vom întâlni poate o să bem o bere

jucăm nişte cărţi ne batem joc de gustul cărnii

o să mă mântuiască de ură

acasă

toate coastele mele renasc şi se unesc precum un năvod

una din ele cade şi devine femeie

dar tu lilith

tu printre ce crengi de măr

şi cochilii de melc îţi strângi genunchii la piept?