minute cu fundal de păcat

ţi-aş muşca buza 

să curgă sângele ca o zeamă de măr

să mi te zvârcoleşti în braţe cu unghiile crescute prin mine

undeva sus lângă coloană

am trupul despicat în două şi mă devorezi cu aceeaşi obsesie

te trag de păr îţi strivesc gâtul sub săruturi

mă pălmuieşti şi-mi scrii pe piept

versurile cântecului despre noi

sau al celui

în care tu îţi doreai să fiu acolo.

azi m-ai transformat în zebră

stau întins pe un cearceaf negru şi privesc ceasul

minutele s-ar înnoda în tine ca un păcat strămoşesc

ultimele picături de ploaie ar îmbrăţisa pielea distilată cu parfum

lângă sânul drept ai dungi trasate cu buzele

se mişcă precum valurile filmate de noi în port

unele calde şi fine

altele mugind a dor şi durere ascuţită cu soarele

 de fapt

amândoi stăm întinşi pe mesele calde

dintr-o venă se prelinge ultima bucată de suflet

tu o prinzi între degete îi scoţi ochii şi râzi

pentru o vreme

o să fiu un orb mirosind a ploaie

căzută din cearta pielii

cu parfumul cântecului de dor