rezoluție

în oftat îmi las culorile să curgă

primele pagini din viața sunt doar rânduri scrise

cu același pix fără de final

cu aceleași frunze lăsate căzând

din fiecare foșnet

îmi fac un căuș de lacrimi

privesc în apa asta ca într-un glob de cristal

și totul se derulează

exact ca marea aia alpină unde am devenit zmeu

și ochii erau prezenți

și în gerul de acum

șuieratul de pe creste devine o muză

o eliberare de frânghiile care deveneau sicriu

în locurile unde am sărutat ultima dată brațele ei

am lăsat un foc mocnind

peste fumul aruncat prin crevase

privesc ultimii pași topiți în iarbă

și stâncile mi se lipesc de inimă

se contopesc acolo și devin granit

cu unghiile scrijelesc fiecare piatră

le numerotez până când zilele devin infinit

le memorez fiecare formă

asta are umărul ei tatuat

asta are privirea lipsită de emoții

bucuria plecării

libertatea spartă în cadrane

și liniștea de dinaintea somnului

și în oftat

îmi las culorile să renască

roșul devine albastru și galbenul verde

și pietrele devin mici lănțișoare de nisip rupte

ultimele pagini din viață

sunt senzațiile mirosind a lumină 

iar stâncile

devin cutremur mirosind a bătăi de inimă nouă