arunci amintirile alandala
buruieni crescute la colțul cerului
deschizi pumnii și prinzi toate lacrimile din lume
picătură
cu
picătură
până când palmele
sunt lacul unde te lepezi de păcat
ștergi fruntea
aceeași pe care o lăsai sărutată în nopțile vechi
ai acum doar pământ între riduri
canale acumulând fiecare petec de durere
strat
cu
strat
sapi după fericire
pe ștergarul înflorit cu buzele ei
lași urme spre rugăciuni
crezul în care sperai
e doina ascultată pe întuneric
când noaptea se ascunde
sub buruienile alea crescute
mirosind a mântuire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu