mi-aș dori o casă
în care să încui toate fricile
când aș ieși pe stradă
în buzunarele paltonului
nu aș mai găsi dureri și scrâșnet de dinți
sau
dorul ăla de trecut
când jumătate de zi
clipeam spre ochi închiși
de la înălțimea de 174 de centimetri
soarele ar fi mai pal și fericirea mai clară
acoperișurile
doar picături de ceară
adăpostind poze blurate
din toate pocnirile de frânghii ce leagă visele
fiecare om ar culege priviri spre orizont
prin dâra albastră a căderii
aș găsi copilăria plângând
înconjurată de frici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu