ochi dezbrăcaţi

ochiul dezbrăcat

e doar un album plin de cântece plecate

e doar un album cu fotografii de zăpadă trecută

şi suflete goale împârţite muritorilor de rând

împinşi sub sternul şinelor de tramvai

o cucuvea se întinde desupra norilor umpluţi de graffiti satanic

pe străvile curăţate de paşi se aud doar vagabonzii

noi numărăm în gând fiecare moleculă de lumină aspirată de sărutări

ochiul dezbrăcat

este doar o altă ceaşcă de cafea

rece precum o piatră cu lacrimi

prin balconul vecinilor sunt rotocoale de fum şi abur

aceeaşi lumină portocalie se mulează pe feţele noastre

încep să presez fericirea la o adâncime de o mie nouă sute

nouăzeci şi una de sărutări

tatuajele spatelui tău formează valuri privind răsăritul

spre centrul pământului

iadul se revarsă pe scări formate din sânge

un centaur sună din goarnă şi încep ospeţele din deşert

tu îmi netezeşti oasele ca pe un cearceaf

rămânem cu ultima bucată de suflet agăţată de vârful buzelor

ochiul dezbrăcat

e doar o oră timpurie din viitor

pe lângă noi trec culorile secundele anii cuvintele

ronţăim unul din carnea celuilalt

e dimineaţă iubire

deschide-mi ochiul îmbrăcat

şi trăieşte-mă!