sărutaţi-mă nebunilor
căutaţi
în voi sunetele închise de mare
ascunşi
sub violuri şi crime
îngerii
muşcă din propriile lor aripi
eu
mă aşez pe un piedestal şi mormăiesc
peste
munţii camuflaţi în oraşe se închide un arc de lumină
orbii
încep să vadă copilpria în culori
pozele
născute în urma durerii
familii
fericite şi gri
mâncaţi-mă
oamenilor
împărţiţi
lovituri de pumn în flori strivite
printre
celulele rămase închise curg ploi constante
o
foaie de hârtie e pătată cu numele morţilor
în
minte le-am construit cavouri de soare
prin
vene plâng sonetele vechimii
voi
fugiţi spre răsărit
opriţi-vă
tembelilor
rămâneţi
pe locul alb de-atâtea sărutări
o
lume nouă se sparge în bombe atomice
fac
linişte între inimile voastre
coborâţi
din nori şi plângeţi
acum
acum
ciopliţi un turn de fildeş
şi
aplaudaţi-mă
voi
nebuni
frumoşi de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu