să lăsăm papucii-n viaţă

mi-am făcut papuci din paginile goale

s-au mulat pe ei cuvinte simple disproporţionate

o gură de fată se imprimă pe icona lui dumnezeu

încep caişii să tremure a primăvară

refuz să simt goliciunea molatică pierdută prin vene

astăzi ne drogăm doar cu poezie iubito

le pufăim ca doi marinari beţi pe puntea vieţii

cădem ne ridicăm privim spre pământul pierdut în aer

şi acum se mai adună licuricii prin arca asta putrezită

mi-am pierdut conturul degetelor izbucnind în plâns

un fluture de varză îşi varsă praful aripilor

în tolba cu lucruri magice

alături de cerceii tăi din pene

alături de parfumul fructelor de mango cumpărate

din hypermarket-urile acccidental plasate lângă soare

alături de papucii făcuţi din cd-uri cu phil collins

sau de cei făcuţi din mine

din scrisorile desfăcute cu grija unei mame fricoase

mi s-au lovit umerii de lemnul mirosind a mare

dormim amândoi încălţaţi cu şlapii de plajă

sfinţii ne inundă cu despărţiri tragice de jumătate de secundă

am umilinţa scrisă pe frunte mă privesc mereu în oglindă

s-au întors nopţile pline de crize şi priviri în gol

un lampion roşu se aprinde constant la biserica din colţ

aud plânsetul unui copil pierdut printre cripte

suntem mici iubito

atât de mici şi regăsiţi în dureri

deschid ochii pentru prima dată

nămolul s-a transformat în om în eu în tu

dumnezeu a rămas urcat undeva departe

priveşte spre noi râde tăcut la povestea noastră din timpul potopului

îşi face rugăciunea şi se plimbă spre pat

încălţat cu papucii păcatelor iertate.