cădere

s-au aruncat malurile de pe o parte pe alta a pământului

oasele sunt împrăştiate în sunetele îngerilor pe toate drumurile

calea ferată e o singură scară întinsă prin cimitire

la marginea oraşelor de-acum pustii

fabricile tuşesc aburii din care oamenii au învăţat să plângă

să râdă să se privească în ochi să tacă

pe o stradă se nimereau felinare învăluite în culori pastelate

corbii înghiţeau un trup de copil

mai rămăseseră din el doar medalionul primit de la bunica

şi păpuşa învelită în zdrenţe

oceanele au devenit reziduuri uriaşe cu balene putrezite

peştii se rotesc spre abisuri interne apărute din naufragii umane

un delfin bea petrol şi îşi schimbă culoarea din albastru în roşu

aisbergurile se proptesc în toate continentele fotografiile se rup

picturile se dizolvă oamenii lipsesc

pe cadavre

muştele mişună ca un fel de sistem circulator

un jurnal e pătat cu sânge şi cerneală albă

icoanele par caricaturi sub toate bucăţile de beton

sub toate rugăciunile aruncate spre un cer care nu există

din nori cad ploi acide

un dumnezeu îşi roade unghiile şi cheamă îngerii

cântecele vechi din alte morţi trecute acoperă nămolul abia format

oasele sunt împrăştiate printre corbi

un trup de copil îmbrăţişează păpuşa

şi medalionul  subţire al timpului.