sâmbătă, 10 noiembrie 2012
partea a doua de nebunie
s-au tras prin mine
la indigo
dungile ultimelor tușe de machiaj
ultimul puf al parfumului de caise
ultima poză în care mușcai dintr-un măr
poate era mărul lui adam
sau al meu al lumii al universului
acum îmi scutur praful de pe umeri
un înger mă botează ținându-mă atârnat pe balcon
sunt zeci și zeci de luminițe apărute
pocnind cu imagini din memorie
la final
cad pe podeaua zgâriată de cuțite și seringi
și cutii de bere mâncare haine papuci
să-ți zic ceva
azi am început să fredonez iarăși melodii
de la ultima noastră întâlnire
s-au adunat toate animalele de noapte
îmi devorează serile diminețile zilele
am impresia că am rămas ultima ființă de pe pământ
în jurul meu apar demoni cu frânghii imense
unul dintre ei ești tu
rânjești îți înfigi oasele în carnea mea
prin inimă simt vene noi crescând
am un singur sânge
cu început de otravă.
azi
s-au copiat din mine
toate sentimentele
le-am salvat pe ultimele șapte foi
câte una pentru fiecare păcat
mă duc să beau cu ultimul arhanghel
dumnezeu se va ocupa de timp
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
am gasit pe blogul meu un comentariu de acum un an, lasat de tine pe 3 noiembrie 2011. la ultima noastra intalnire s-au adunat toate animalele de noapte, e doar un vers de calitatea inalta, plus inca unul cu aripile pe sub sira spinarii.
RăspundețiȘtergereDupă fiecare întâlnire cu tine cearșaful rămâne imprimat pe pielea ta
Toată ziua îți dau ocol ca unei foi de hârtie gata să m-arunc în gol
Nicăieri niciun om, când pășesc în tine vertebrele îmi fac loc
Își țin răsuflarea, merg prin pagină ca printr-un măr stricat
Îți cunosc toate drumurile și toate ieșirile, convertesc în iubire
Fiecare respirație, nicăieri niciun om, pe celălalt mal al foii
Am șaisprezece ani, hainele căzute, între noi mii de cuvinte
Sunt o ființă liberă cu trupul împrejmuit de tine
Sap, sap, roca e moale, sentimentală, ușor de tâlhărit
După fiecare întâlnire cu tine ceva luminează țărmul
Corpului, ca un far în apropiere de coaste, te cheamă, aici e pământ
Sunt într-o zonă fără semnal și toată lumea e îngrijorată
Sunt într-o zonă fără moarte și toată lumea e îngrijorată
Deodată începe să ningă între piepturile noastre
Între piepturile noastre e un imens loc de joacă
Pentru toți copiii din cartier, hai să facem și noi bulgări de poezie