sâmbătă, 10 noiembrie 2012

partea a doua de nebunie



 
 
 s-au tras prin mine
 la indigo
 dungile ultimelor tușe de machiaj
 ultimul puf al parfumului de caise
 ultima poză în care mușcai dintr-un măr
 poate era mărul lui adam
 sau al meu al lumii al universului
 acum îmi scutur praful de pe umeri
 un înger mă botează ținându-mă atârnat pe balcon
 sunt zeci și zeci de luminițe apărute
 pocnind cu imagini din memorie
 la final
 cad pe podeaua zgâriată de cuțite și seringi
 și cutii de bere mâncare haine papuci
 
 să-ți zic ceva
 azi am început să fredonez iarăși melodii
 de la ultima noastră întâlnire
 s-au adunat toate animalele de noapte
 îmi devorează serile diminețile zilele
 am impresia că am rămas ultima ființă de pe pământ
 în jurul meu apar demoni cu frânghii imense
 unul dintre ei ești tu
 rânjești îți înfigi oasele în carnea mea
 prin inimă simt vene noi crescând
 am un singur sânge
 cu început de otravă.
 
 azi
 s-au copiat din mine
 toate sentimentele
 le-am salvat pe ultimele șapte foi
 câte una pentru fiecare păcat
 mă duc să beau cu ultimul arhanghel
 dumnezeu se va ocupa de timp

Un comentariu:

  1. am gasit pe blogul meu un comentariu de acum un an, lasat de tine pe 3 noiembrie 2011. la ultima noastra intalnire s-au adunat toate animalele de noapte, e doar un vers de calitatea inalta, plus inca unul cu aripile pe sub sira spinarii.

    După fiecare întâlnire cu tine cearșaful rămâne imprimat pe pielea ta
    Toată ziua îți dau ocol ca unei foi de hârtie gata să m-arunc în gol

    Nicăieri niciun om, când pășesc în tine vertebrele îmi fac loc
    Își țin răsuflarea, merg prin pagină ca printr-un măr stricat
    Îți cunosc toate drumurile și toate ieșirile, convertesc în iubire
    Fiecare respirație, nicăieri niciun om, pe celălalt mal al foii
    Am șaisprezece ani, hainele căzute, între noi mii de cuvinte

    Sunt o ființă liberă cu trupul împrejmuit de tine

    Sap, sap, roca e moale, sentimentală, ușor de tâlhărit

    După fiecare întâlnire cu tine ceva luminează țărmul
    Corpului, ca un far în apropiere de coaste, te cheamă, aici e pământ

    Sunt într-o zonă fără semnal și toată lumea e îngrijorată
    Sunt într-o zonă fără moarte și toată lumea e îngrijorată

    Deodată începe să ningă între piepturile noastre
    Între piepturile noastre e un imens loc de joacă
    Pentru toți copiii din cartier, hai să facem și noi bulgări de poezie

    RăspundețiȘtergere