o zi, trei toamne

=proverb chinezesc=
 

 
 
 hai să trăim boem îmi ziceai tu în serile toamnei
 să fumăm întinși pe balcon
 înveliți doar cu cerul
 picioarele ne amorțeau erau scoase pe geam
 legam o țigară de alta un fum de altul
 degetele se împerecheau în melodiile lui jimi hendrix
 râdeai adormeai pe pieptul meu
 timpul se mișca greu
 ca o locomotivă cu aburi
 pe un perete se proiectau imagini de epocă
 doamne în rochii lungi domni cu pălării și costume
 îți sărutam tatuajul ceafa sânii plămânii inima
 mă trăgeai de păr și oftai
 
 acum s-a lăsat întunericul
 e mai frig mai pustiu mai sec
 peretele din fața oglinzii e plin cu poze
 te pot vedea din orice unghi
 nu
 tu nu știi suferința singurătății
 prin fiecare apus o parte din mine moare și putrezește
 miroase în camera asta
 a rânced a vechi și a trecut
 îmi las ceasul neîntors
 florile din glastra albastră s-au răsucit
 cad petalele și frunzele
 scrisorile sunt vraiște în sertarul murdărit de ruj
 și totul totul totul
 îmi aduce aminte de boemele noastre seri
 
 îmi spuneai cândva să închidem ochii
 să ne prefacem că luna nu apare seara
 că anii trec în favoarea noastră
 și toamnele devin iarăși primăveri perfecte
 acum
 acum îmi spun singur să aștept iarna
 undeva la mijloc pare mai bine
 sau poate că totul ar avea o urmă de bine
 dacă aș auzi mereu melodiile din alte epoci
 netrăite.