blasfemii ireversibile

play & read




 te-am spart? pot să te lipesc la loc?
 uneori aș promite că nu mă mai joc
 și pun mâinile la locul mâinilor
 picioarele la locul picioarelor
 ochii îi păstrez
 să privească pe sub ochelari
 mai ales atunci când răstorni paharul de bere
 ai o singură țigară
 învăluită în părul tău prins cu o scoică
 cred că am o nouă criză
 am nevoie de o îmbrățișare închisă
 între liniștea bătăii de inimă
 și boom-ul suprem
 îmi trec prin față zeci și mii de pixeli
 notați cu ultima picătură de parfum
 lăsată în mașină de spălat
 
 am degetele pline de lipici
 încerc să mă abțin
 undeva sigur e o greșeală
 de o lună mă abțin să nu plâng
 dar nici eu nu știu de ce
 mi-e teamă că mi s-ar sparge tot trupul
 și am încurca piese între noi
 mi-ar fi greu să am ceva din inima ta
 în coapsa sau creierul sau antebrațul meu
 m-am tăiat în năsucurile tale
 pe abdomen se formează litere
 litere litere litere
 Nina dispare
 apare și pulsează ca un quasar
 trec ani lumină ani normali ani extratereștri
 lasă-mă în pace
 încă lipesc bucățile
 
 mă simt că un Iona
 în burta timpului
 din fiecare piesă unită cu alta
 se formează o bucată mai mare
 și nu ajung la niciun rezultat
 trec secundele ca un zâmbet fugar
 din pozele tale
 fulgeră aici
 și ploaia se aude că un tropot
 ca un trup lăsat în putrefacție
 nu mai construiesc nimic
 o să ies în lume
 printr-o tăietură de bisturiu
 poate
 cine știe
 găsesc o clonă
 sau o alta