oricine ai fi, gândește-te că ai intrat într-un cimitir

 inscripție din Sighișoara 

 mi-am inspirat ideile cu tine și am născut coloși
 prin pântecele mele rămăseseră sfâșiate
 cozile crocodililor bocanci din război
 batistele scorțoase pline de salivă uscată
 răspândeam în aer miros de fotografii vechi
 toată lumea mișca pământul
 în sensul invers al ceasului
 timpul stătea ca un simplu ac
 suspendat în zborul neființei
 din munți cobora vântul tăiat cu briciul
 jurnalul de călătorie mustea de fiecare petală
 m-am răsfirat în fiecare picătură de ploaie
 cu durerile pocnind din nori.

 mi-am înscenat crizele prin culori dureroase
 pe umărul stâng am lăsat curcubeul
 conturat de buzele tale cărnoase
 sub piele se multiplică orice sentiment
 respir încet deranjez fetusul osificat
 sub propria lui greutate abisală
 mi-au pârâit genunchii pe treptele mănăstirii
 scări desprinse din neputința omului scuipat de dumnezeu
 pe cer gonesc umbrele violate
 am în gură fiecare sfârc mirosind a tine
 îți tatuez în interiorul buzei
 rugăciunea rostită invers
 îngerii zboară spre iad
 cântând în beție.

 și fără tine
 am asistat la nașterea colectivă
 a pandorei înarmată cu sulițe
 îmi las crucile și sicriul să cadă
 iau un simplu ban și mă înec cu pământ
 în ultima suflare șopteam o literă
 agățată de stabilopozii omului din mine
 și tu lăsai impresia celei de-a doua veniri
 apocalipsa m-așteaptă
 răsucind o țigară din frunze de nuc.