cu tocurile de zece centimetri
lovesc în toate gongurile lumii
se înalță fiecare șuierat spre abis
cârd de ciori vopsite în note muzicale
am în spate cocoașa nelipsită
împletită cu paie și pântece noduroase
din fiecare respirație
se desprinde zugrăveala dinților
am fost pictat cu un ochi închis
și lumea ciocnește în cinstea
înfrângerii privită de aceeași ochi
încercuiți cu machiaj și ruj și buze
și port-jartiere și țigări și scrum
sexul miroase a otravă închisă
măselele-mi scrâșnesc pentru ultima oară
câteodată
eu nu sunt nicăieri
alteori
parcurg distanțe fenomenale
tânjesc după curvele înșirate pe bulevard
cumva
toată omenirea își masează obrazul
de sânii lăsați și seci
ai timpului travestit
pe o banchetă nelipsită
din peisajele mele
doi îndrăgostiți își mușcă necesarul de sânge
două iubite mimează o singură evă
îndepărtez imaginea cu dosul mânecii
aveam senzația de ciopârțire
m-am rupt de mine
și nimic nu mă oprește
am fiecare parte
desprinsă ca oglinda spartă din camera
unde mi-am găsit morții
ținând aceeași lumânare
din cer se aud gonguri
croncănitul portativelor îmi zgârie ochii
tai în carne vie
cea moartă îmi sărută destinul
și cine zicea
că nu sunt nebun avea dreptate
nu
eu sunt lovitura din stern
mă scufund în disperare
și las durerea în cadă
cu venele acoperite de săpun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu