un acordeon pe scări

 
 astăzi
 vreau măcel în scenetele din parc
 pe undeva se ascunde lumina din fiecare suflet
 panoramă deasupra băncilor umplute cu scrum
 leagănele scârțâie din orice za neunsă
 acordeonistul beat molfăie colțuri de pâine
 te am pe tine învelită
 în fiecare fum întors spre nemurire
 și draci dansează dansează dansează
 captează sunetele oranj
 în pungile de nisip pline cu valuri
 
 cucuvelele aterizează pe spinările șoarecilor
 cumva
 toate secretele lumii se înlănțuie în jurul femeilor
 îmi întorc privirea spre burduful cu note uscate
 sunt întinse peste trupul tău
 într-o baie de soare încheiată
 cu sutienul grena învârtit pe sârma colorată
 veche pasiune lăsată în amintirile filmate în creier.
 
 și prin camerele deschise
 privesc apusul răsăritului de soare
 în minte se lovesc clapele și notele și mânecile
 un amator atinge acordeonul din colțul scărilor
 din el se desfac pături pături
 rămân umbrele însângerate din coapsele tale
 închid o ușă
 toți mușchii mi se transformă în transpirație
 îmi creionez pe frunte ultimul dicton
 finis vitae sed non amoris
 e îmbâcsit fiecare cearceaf cu tâmpenii
 cărbune de creion zgândărit cu dinții
 am sfârtecat în sfârșit
 pânza sigilată cu buzele
 
 să petrecem acum îi spun durerii
 iau treptele în brațe și desfac o notă
 cade precum un măr copt lovit de toamnă
 aud în mine numai nina nina nina
 e plecată durere lasă acordeonul în brațele scărilor
 mă-ntorc peste o viață.