marți, 26 iunie 2012

2. Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.




 gândește-te la mine
 ca la o carte citită vara sub soare
 tolănită precum o pisică egipteană
 la picioarele sfinxului
 devorează fiecare pagină și uită totul apoi
 lasă coperțile rigide
 îndoite la colțurile pictate cu negru
 oftez în prefață
 dar tu uiți să citești foile astea
 le strivești sub altele mai interesante
 mai ales în capitolul șapte
 cel despre împungerea inimii cu ace de seringă.

 gândește-te la mine
 ca și cum te-ai gândi la aer
 ți-am acaparat plămânii și îmi vine greu
 să ies din ei
 mă strâng în dreptul coastelor
 am lăsat niște zgârieturi ciudate pe limbă
 și sângele se revarsă peste mine
 eu gustam și mă lăsam expulzat
 și tras înapoi
 mă respiri încordată
 până la finalul vieții.

 gândește-te la mine
 precum la o icoană pictată cu degetul
 nu am cruce în spate nici spini pe frunte
 dar înghit loviturile de bici
 și las genunchii să plângă peste pietre
 mă grăbesc să ajung la durere
 tu ești acolo
 mă ridici și-mi speli mâinile
 de păcat
 apa s-a colorat în bleu
 nu mai sunt regele prăfuit în oase.

 gândește-te la mine
 și întoarce timpul
 o să am o discuție între patru pereți cu el
 mi-a furat secundele oferite ție
 și acum
 sufletul mă ceartă c-a albit prea repede

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu