marți, 26 iunie 2012
2. Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.
gândește-te la mine
ca la o carte citită vara sub soare
tolănită precum o pisică egipteană
la picioarele sfinxului
devorează fiecare pagină și uită totul apoi
lasă coperțile rigide
îndoite la colțurile pictate cu negru
oftez în prefață
dar tu uiți să citești foile astea
le strivești sub altele mai interesante
mai ales în capitolul șapte
cel despre împungerea inimii cu ace de seringă.
gândește-te la mine
ca și cum te-ai gândi la aer
ți-am acaparat plămânii și îmi vine greu
să ies din ei
mă strâng în dreptul coastelor
am lăsat niște zgârieturi ciudate pe limbă
și sângele se revarsă peste mine
eu gustam și mă lăsam expulzat
și tras înapoi
mă respiri încordată
până la finalul vieții.
gândește-te la mine
precum la o icoană pictată cu degetul
nu am cruce în spate nici spini pe frunte
dar înghit loviturile de bici
și las genunchii să plângă peste pietre
mă grăbesc să ajung la durere
tu ești acolo
mă ridici și-mi speli mâinile
de păcat
apa s-a colorat în bleu
nu mai sunt regele prăfuit în oase.
gândește-te la mine
și întoarce timpul
o să am o discuție între patru pereți cu el
mi-a furat secundele oferite ție
și acum
sufletul mă ceartă c-a albit prea repede
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu