miercuri, 20 iunie 2012

3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.



 
 
 simțeam pe sub piele fluturi cu aripi pătrate
 se înghițeau unii pe alții
 și apoi rodeau din carnea mea
 ieșeau la suprafață în stoluri gândite
 grăbite gonite găsite
 astăzi am spus adio ultimului reprezentant al speciei
 colorat în crem și amintiri
 o să mă învelesc cu cearceaful aspru
 o să păstrez mirosul rânced al nașterii
 unor imagini diluate sub lumina nopții
 iau pauză de la orice activitate
 mă reprimesc în creier și-mi acord medalii de onoare
 am supraviețuit fără trup
 un timp de zile
 
 și nimeni nu știe să-mi numere erorile
 durerile copilăria
 am strigăt la crucea unde mi-am înmormântat prima iubire
 și mi-a răspuns precum unui creștin lăsat în paragină
 auzeam clopotele din templele budiste
 cum se sparg și rămân acolo
 vibrând emoții din alte ere
 mă scufundam în gange și în brahmaputra
 antrenam după degetele mele
 cârduri întregi de vise moarte
 mușcau din spatele meu
 eu rânjeam precum un diavol scăpat din rai
 
 acum mi-aduc aminte că am îmbătrânit
 îmi fac mâncare de post și mă-mbrac în negru
 car după mine pălăria unde pun bilețele
 cu toate păcatele făcute și nefăcute
 gândite sau lăsate la soare
 sunt știrb în inimă
 și asta se simte cel mai rău
 l-am uitat pe Dumnezeu
 așa cum am uitat și fața ta.
 
 azi las ultimul fluture păcătos
 să iasă din mine
 e o-njurătură despre ceva ce nu poate fi rostit
 se leagă de viață și atât.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu