miercuri, 20 iunie 2012
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.
simțeam pe sub piele fluturi cu aripi pătrate
se înghițeau unii pe alții
și apoi rodeau din carnea mea
ieșeau la suprafață în stoluri gândite
grăbite gonite găsite
astăzi am spus adio ultimului reprezentant al speciei
colorat în crem și amintiri
o să mă învelesc cu cearceaful aspru
o să păstrez mirosul rânced al nașterii
unor imagini diluate sub lumina nopții
iau pauză de la orice activitate
mă reprimesc în creier și-mi acord medalii de onoare
am supraviețuit fără trup
un timp de zile
și nimeni nu știe să-mi numere erorile
durerile copilăria
am strigăt la crucea unde mi-am înmormântat prima iubire
și mi-a răspuns precum unui creștin lăsat în paragină
auzeam clopotele din templele budiste
cum se sparg și rămân acolo
vibrând emoții din alte ere
mă scufundam în gange și în brahmaputra
antrenam după degetele mele
cârduri întregi de vise moarte
mușcau din spatele meu
eu rânjeam precum un diavol scăpat din rai
acum mi-aduc aminte că am îmbătrânit
îmi fac mâncare de post și mă-mbrac în negru
car după mine pălăria unde pun bilețele
cu toate păcatele făcute și nefăcute
gândite sau lăsate la soare
sunt știrb în inimă
și asta se simte cel mai rău
l-am uitat pe Dumnezeu
așa cum am uitat și fața ta.
azi las ultimul fluture păcătos
să iasă din mine
e o-njurătură despre ceva ce nu poate fi rostit
se leagă de viață și atât.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu