cobora străzile plin de cărți
avea lipite pe piele file umplute cu cerneală
sufla greu alergase kilometrii de pixuri
și stilouri și creioane
desenase tunetele și ploaia
curgea sângele amestecat cu vin roșu
mână stângă se continua până la la apusul cărămiziu
soarele se mula pe o lamă de oțel
tăiase hârtia cerului și aceasta țipa
prin bufnițe
îngeri deghizați în animal de pradă
zburau cuvintele pe străzi
îndrepta lama tocită spre fiecare mișcare
fâlfâire ciocnire bubuire
lăsa în urma lui cadavre mirosind a nou
precum volumele despachtate în sala de lectură
era sigur de moartea morții
căuta un loc să se ascundă și să bea
hârtiile se dezintegrau în fâșii de sânge
dar el alerga gol
spre banca din spatele parcului
mânjită cu amintirile sărutului neîntâmplat
are în față imagini și emoții
are în spate dezamăgire și noroi.
cade în genunchi și urlă
se zgârie pe braț cu unghiile roase
cuvintele se-așează în versuri ordonate
e o-nmormântare simplă
plouă în coșciugul de hârtie
florile dispar sub cerneală
iar el
Poetul
respiră prin moarte
vechile trăiri netrăite
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu