A amuțit lumea,
o mamă își ceartă copiii
și le strigă nesimțirea
pe străzile
încoronate cu frunze
de 24 de carate.
Câinii schelălăie ciudat,
își strigă lupii
să vină la gunoaie
și miroase de undeva
a suflet prăjit,
se lasă Secul
iar noi ne certăm pe păcate.
În alte părți,
un claxon de tir
se răsfrânge peste spinări
mâini
și cranii ciobite,
o ambulanță aleargă
sau doar mi se pare.
Cucuveaua de pe umăr
mă anunță la timp
că e secunda de suspans
a filmului turnat
în clipe
și dor.
:x
RăspundețiȘtergereŞi mai pariez că toată cheia e în versul ăla. Ca să nu mai zic că mă simt maxim să vorbesc despre ceva şi să nu mă înţeleagă şi alţii :))
RăspundețiȘtergere