Cinste

Vina mea e albă,
cumpărată de la florăria veche,
suflată cu praf
și timp pierdut între secunde.

Vina mea
își strânge petalele
în fiecare noapte pierdută
printre amintirile încă vii
colcăind a speranță inutilă,
sunet de clopot mort
în turla bisericii.

Petrec fiecare imagine
până la ușă apartamentului,
îi dau bani să-mi cumpere
vin roșu
și vină.

Dacă tot sunt condamnat
la memorii abstracte
să închin și creierului
o amețeală dulce-acrișoară.