Explicație goală

Și cine ești tu
de mă interoghezi mereu
cu privire la sufletul mort,
îngropat printre tendoane
și vene tăiate
cu lama ruginită
a privirii?

Mereu mă însoțești,
perdea de colb
repezită în urma paltonului
rupt prin dreptul inimii,
fluturând a gol.

Parcă ieri
îmi cereai socoteala
pașilor din dreptul porții,
absente scârțâituri
de iluzii
și parfum.

Crezi că mă aduci înapoi
cu sunete de trâmbiță
și viermi?

Nu, pământule!
M-am născut
că să nu mor
ducându-mi crucea
la groapă!