Metrou

Nu am crezut niciodată
că voi muri în metroul alb,
moțăind la alte ființe,
gândindu-mă la ea.

Se cască în mine lumina
de bun venit în Rai,
clară și iute
de parcă îngerii se joacă
la lumânări.

Caut esența vieții,
dar ea e ascunsă în inima grea,
de plumb,
a suferinței albe.

Și mor iarăși,
răstignit pe scaunul de metrou,
călătorie caldă
spre departe.