catastif

unu

mă trezesc

mănânc

și adorm

pe aceeași simfonie a lipsei de căldură 

mirosul de portocală al fiecărei dimineți

a dispărut înainte să închidă ușa

în toate cutele lăsate ca un mesaj ascuns

domnesc frânturi de biblii albe

exact ca oasele lăsate în deșert

doi

inspir

gândesc

și expir

căutând piesele lipsă din puzzle

pe umerașe sunt amintirile unui mit

căderea zeilor spre infern

undeva

patru călăreți își scot coifurile

în lumină

cercul se închide

trei

privesc

tac

gesticulez

încă văd viitorul în trecut

pe scaunul lăsat liber

aranjez biblia și zeii și fiecare umeraș