miercurea cenușii

"Adu-ți aminte, omule, că din țărână ești, și în țărână te vei întoarce"  (Geneza 3,19)

ți-a rămas inima pe geam

desenul copilului așteptând ploaia

în spațiul strâmt dintre aorte și vene

ascunzi bubuielile minții 

copilăria și moartea

liniștea sacadată a gerului

când pe frunte se lipeau sărutări

adormind în rugi

printre dungile desenate cu degetul

lumina străpunge retina ca un ciob

în spațiul nou format 

curge trecutul cu 16.685 de poze pe secundă 

golești din creier bucurii zâmbete 

palma aia alunecând pe obraz

când primăvara se învelea în părul ei

sau

când toamna era o simplă frunză 

unind brațe 

închizi pleoapele

în căldura prea timpurie a respirației 

vezi lacul în care înotai - deșert de valuri negre

pe maluri alunecă șerpii mușcând din apă 

viață mugind a furtună 

prinzi cu palmele balustrada

expiri tot veninul 

plămânii tăi au consistența unui cocon

în ruperea crustei

năvălește cenușa ultimului drum

și acolo

în spălarea pe față cu vechiul

pe fruntea ta rămân urmele unui sărut 

cândva 

desenai inimi pe geam și le dădeai viața 

acum

cauți o viață pentru tine