dimineață

ca o clepsidră

ne scurgem visele unul in cupola celuilalt

am învățat să numărăm nisipul bob cu bob

lăsăm timpul să ne dicteze piesele din fundal

acum ceva ani sorbeam din zgomot

acum sorbim liniștea

căldura îmbrățișările bucuriile

le punem pe tapet și le scriem pe pereți

vedem peste imagini

miile de stele colorate în speranțe 

conversații molcome lăsate la maturat

ne trecem degetul peste foile astea desenate cu noi

dăm viață 

și din viață naștem viață

avem peste suflet toate frunzele toamnei 

ca o pătură de magie ascunsă muritorilor

sau poate că ne-am găsit la momentul oportun

când stele se aliniază 

pe latitudinea și longitudinea potrivită 

atunci când aruncam spre nori cu pietre

și spuneam că vom porni o furtună de iubire 

și din toată mânia asta către cer

am primit privirile în ochii altuia dimineața 

când soarele sărută pernele mirosind a noi

și acum ne întindem palmele spre nemurire

le atingem de umeri de buze de coapse

le scufundăm în cearceaf și ascultăm liniștea 

din zgomotul de amprente împerecheate

creăm noi piese 

picând ca un bob de nisip

unul în clepsidra celuilalt