-ne-am împlinit-
mâinile tale scriu jurăminte pe pielea mea
stăm întinși pe pătură și privim aurora boreală
dansul ei devine un vals de iubire și promisiuni
lacurile astea nordice lucesc un viitor
în care ne oglindim lacrimile unui nou început
-ne-am întâlnit-
când fiecare treisprezece este cunoscut ca un ghinion
noi ne-am întâlnit ca suflete pereche și am devenit
suntem aceeași și mereu schimbați
exact ca fiecare frunză de toamnă rătăcită printre fiorduri
ascultăm artificiile stelelor cântându-ne imnuri
mirosim a pomi sărutați de viscol
în soarele ăsta rotund de septembrie
ne lipim inimile și închidem ochii
visăm luminile astea polare știute de noi
unele sunt ochii tăi
altele sunt ochii mei
adormim și sărutăm verighetele
la orizont
două noi stele încep să pâlpâie
precum un far spre fericire
*Ale, Alex, singurul lucru pe care aș putea să mai vi-l urez este să transformați 13 în infinit, în iubire, în înțelegere, în liniște. În miros de acasă, în încredere, în sentimente aduse până la Dumnezeu și în viitor. Trăiți-vă povestea ca pe un prim "te iubesc!"
👏👏👏
RăspundețiȘtergere