nota bene

cu frigul în oase și alcool în burtă

ne trântim visele pe etajeră și mimăm liniștea

încrederea s-a pierdut prin hățișurile violet

printre cotloane stăm singuri și îmbrăcați cu ii negre

în locșorul ăsta

ticăitul ceasului se transformă în zgomot de fond

când petalele se varsă spre pământ

când stelele se sting sub soare

când toamna privește mai rece și mai goală

cu frigul în oase și sângele pe post de creioane

ne echilibrăm căderea și privim spre final

suntem împărțiți precum niște jucării împărțite de copii

unele se strică și zac aruncate în colț

unele au fețele șterse

unele au pozele șterse și tăiate și ascunse

noi avem privirea aia de sevraj

mai ales când ne întâlnim ochii prin cameră

-ochii ăia pe care îi sărutam când ne era mai greu-

acum sărutăm doar iriși goi

cu frigul în oase și stilouri în degete

scriem scrisori și le ardem

păstrăm rămășițele de cuvinte și care alcătuim noi speranțe

din ascunzișurile astea mirosind cândva a noi

a început să iasă numai cenușă și fum

și unele frunze de toamnă 

ca o nota bene vestind plecarea