liniști urbane

cred că te-am simțit în liniștea mea
mi-am căutat cuvintele potrivite pentru a iubi
uite
în fiecare zi te miști printre venele mele
aseară ai adormit pe undeva prin zona inimii
Îți ascult bătăile inimii și respirațiile și inspirațiile
lăs cântecele de la tine să inunde camera albă și venele roșii
voiam să mă mai întreb dacă nu am nevoie de tratament
tu mă auzi și îmi mângâi corzile vocale
iubește-mă iubește-te
Nina mă strigă în fiecare clipă a zilelor de iarnă
îmi spune să nu uit de lucrurile noastre
de jucăriile kinder adunate de cănile pentru vin fiert
de animalul de pluș lăsat pe noptiera ei
este o broască țestoasă cu un singur ochi rămas

și acum stăm amândoi întinși între cele două capete de pat
ne zvârcolim inimile una peste alta
prind între degete șuvițele de păr ale Ninei
undeva
timpul a uitat să mai curgă spre infinit
stă și privește prin mine la femeia cu ochii închiși
o iau în brațe și îi sărut fruntea
pe aici simt toată căldura cum i se transmite in corp
caut cu mâna liniile Ninei de sub cearceaf
sunt toate acolo așteptând
printre secunde las mâinile ei lipite de spatele meu
am într-o palmă un sărut

cred că Nina e liniștea mea
prin fiecare zi care trece îmi caut echilibrul în buzele ei în timpul ei în privirea ei
astăzi am sărutat-o doar de trei ori
de multe ori îi duc dorul între orele 9 și 18
atunci
la mijlocul zilei cand ești prins între milioane de bătăi de inimi
iar tu
tu depinzi de una singură care circulă cu același metrou ca și tine
dar in direcții opuse
și paralele
iar liniștea asta pe care o simt
este Nina dormind pe mine 
până la metroul de a doua zi