gânduri

și vreau ca atunci când e liniște în toate oasele
să mă sugrum între respirațiile tale
mai știi
poate oamenii doar așa se îndrăgostesc
fiind prinși între două palme și patru ochi și două bătăi de inimi
stau goi pe covorul grena iar vinul li se scurge pe piept
uneori am impresia că viața e trăită

iar atunci când e liniște și aud cuvintele tale vâjâind prin mine
sfârtec pielea de pe fiecare deget până dau de sânge
așa îmi aduc aminte cât de mult iubesc vocea ta
nu cred că ți-am povestit de păsările negre văzute în dimineața de azi
își puseseră aripile peste șinele metroului
în jurul lor se adunaseră toți îndrăgostiții
numai noi eram prin alte peroane ale sufletului

și totuși
în liniștea din fiecare seară
tot trupul meu se lipește undeva de cea mai apropiată bluză de-a ta
încă am pe unghii umezeala părului tău
iar liniile lăsate de el pe pielea mea sunt la fel de reci
te caut cu aceeași plăcere din fiecare minut
iar în liniștea asta când te țin în brațe și ne rugăm
îmi înmoi gândurile pe sub pat și stau
încă mai sunt răsărituri.