matinală

te vreau ca prima vitamină dimineața
acum
când mai sunt nouă ore și ne trezim buimaci și goi
privesc spre capătul zilei de azi sau de ieri
am făcut lucrurile încolăcite în juul palmelor tale
prin camera noastră se lovesc aceeași porumbei gri
eu mă scufund în brațele tale și respir
Îți simt fiecare traumă acolo în tine
s-au întins pagini întregi printre perne și pături și noi
iar tu ești Nina de fiecare dată
femeia mirosind a vară și plajă și munte  și scoici
numai eu mă schimb odată cu lansarea stelelor spre cer

mi-am îndesat în pumni fiecare tabletă de aspirină
îmi încep visele ținând-o pe Nina de un deget
prin părul ei văd glasurile viitorului
știu că în mine se lovesc stâncile de mare
ea e mereu aproape și mă ia în brațe chemând dimineața
sub fiecare felie de nor
ochii Ninei devin aceeași licurici din serile de vară
pe balcon ne suflam unul altuia sufletul și tremurăm
ne amintim de viețile anterioare și ciobim o ceașcă de cafea
între orele de singurătate
m-am gândit la cât de mult iubesc femeia de lângă mine

și-atunci îi sarut umărul
mă topesc în toate oasele ei și renasc acolo
îmi simt trupul jupuit de toate sensurile vieții
iar Nina
Nina e mereu acolo mișcând din acele timpului
încerc să mă reped deasupra buzelor ei
dimineața asta e îmbrăcată în verde
un ceas începe să bâzâie a șase a.m.
o sărut pe Nina printre pastile și ceaiuri
în toată ziua asta de început
am o singură vitamină căptușită în inima mea