ai uitat să-mi desenezi un ochi

 m-am prelins pe sub pielea ta ca un smiley face murdar
 cu ultimele contururi de ochi
 s-au legat de mine toate venele
 sângele ți s-a amestecat cu cerneala mea
 văd totul în culori chiar dacă în iarnă
 se observă doar alb și negru
 mă întreb câteodată cum ar fi dacă m-aș mula pe undeva
 prin dreptul inimii
 dar știu că nu am dreptul
 nici forță  și nici credință într-un dumnezeu cules din gânduri

 ți-am spus într-o zi că mă numesc noe
 am făcut o arcă din degetele calde
 să aduci o pereche de fluturi am șoptit în vânt
 fluturoiul s-a așezat în stomacul tău
 a început să ți se cațere pe plămâni pe inimă pe ochi
 a scos afară polenul larve multe
 aripi în formă de suflet abur și cârduri întregi de sângerări
 tu ai rămas cu degetele în formă de arcă
 eu am rămas cu numele de noe
 dar fără credință

 m-am transformat atunci într-o scoică scuipată de mare
 eram pe jos și tu
 da tu
 m-ai cules legat asortat reparat
 simțeam briza și parfumul nisipul marea oamenii prăjiți
 alergai și mă loveam ca o inimă de pieptul tău
 asta până când funia răsucită de buze s-a rupt
 am căzut tu nu ai privit înapoi
 am plâns ca ultima perlă șlefuită din lume

 acum
 m-am prelins pe sub pielea ta ca un smiley face murdar
 ai început să zâmbești deși te durea toată epiderma
 m-ai privit în oglindă ți-ai lăsat mână să-mi mângâie ochiul
 câteodată rămânem doar noi doi
 în cameră e întuneric și afară ninge ninge ninge
 pe sub tricoul tău lălâu
 încep să respir
 permanent