Creionul meu ascutit,
Creionat din pene de gasca
Si cerneala de sange,
Are propriul sau creier,
Vital pentru mine.
Fara el, creierul meu stirbit
Ar fi o masa gelatinoasa
Din care s-ar scurge mucusul vietii mele.
Creionul meu ascutit,
Lucrat in dale de piatra
Are propria sa mana
Formata din mine insumi, din mana mea.
Fara el,
Mana mea dreapta
Ar fi doar o simpla mana cutata,
Cu degete rasfirate,
Nemurdarite de cerneala de sange.
Creionul meu ascutit,
Scuipat dintr-o aschie de lemn,
Are propria sa imaginatie,
Propriul sau vis,
Propriul sau destin.
Fara el,
Destinul meu ar fi unul banal,
In care viata mi-ar lasa un glont
La ruleta ruseasca.
As apasa pe tragaci
Si as muri.
Dar creionul meu esti Tu!
hai sa vedem...presaram putin sarcasm ...ungem o inima ranita cu tinctura de busuioc si hocus pocus preparatus am facut o muza .....in cazul poetului boem radu... un creion ;))
RăspundețiȘtergere"Fara el, destinul meu ar fi unul banal" imi place enorm acest vers! Savurez cu pofta poeziile tale!
RăspundețiȘtergere