Am sperat la mai bine
Cand, de fapt, totul mergea mai rau.
Mi-am scufundat capul
In apa plina cu fulgi de cenusa,
Petale putrezite
Si unghii taiate cu scarba.
Mainile mele
Le-am lasat sa putrezeasca
Ca sa le amputez
Atunci cand ma voi satura
De duhoarea degetelor sangerande.
Picioarele mi le-am acoperit cu scoarta
De piele
De trandafir altoit
In serele chinezesti,
In gradinile japoneze
Si in talciocul romanesc.
Ochii mi i-am pastrat intr-un halat
De matase de vierme
Ce s-a hranit cu un singur fruct:
Sufletul meu!
Pe piept am lasat o bucata de plastic la topit
Ca sa-mi patrunda-n carne
Si sa am o armura
Ce paraie cand respir.
Inima am aruncat-o la o pisica
Aparuta la 3 noaptea
Pe pervazul gandirii:
-Mananca acum! i-am spus in soapta.
Cine stie,
Maine o sa ai nevoie de o noua viata.
imi aminteste putin de "Flori de mucegai" a lui Arghezi..nush de ce..ai un stil aparte..imi place ce a iesit ;)
RăspundețiȘtergerewow poezia asta m-a miscat de pe scaun....sau a fost un cutremur si s-a miscat scaunul una din doua eh totusi e miscatoare poezia
RăspundețiȘtergere