doar setând ora unui cuptor
schimbând becul de pe hol
antecamera unde îți lași
fricile
oboseala
sărutul de dinainte de a pleca
privind înapoi spre patul
înfășurat în trupul ei
în primele dimineți
pașii erau ecouri absente
vedeam în cameră
tricoul aruncat mirosind a vin
paharul ramas spart pe balcon
fericirea șezând pe fotoliu și spunând rugăciuni
în ultimele dimineți
pașii sunt mai prezenți ca întotdeauna
privesc albastrul abia eliberat de somn
degetele căutând palma și umărul
ziua alergând spre mine
ca un accelerator
în care moleculele se despart pentru ore bune
până când
particula lui dumnezeu dispare
și e înlocuită de particula dorului
și în fiecare respirație
încep să recunosc cât de ușor
se poate obține fericirea
ținând în minte
sărutul de dinainte de
noapte bună
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu