Seri nescrise

Nina
știam de unde să plec și unde să mă întorc
în serile în care nu îți scriam
toate gândurile mele băteau în pereții craniului precum un pendul de ceas
stăteam atârnat de geamul mare de la livingul plin cu saci de haine
miroasea a loc nou și a lemn proaspăt
tu mă trăgeai de halat și zgâriai cu degetul în tulpina unui ghiveci spart
te sărutam de atâtea ori pe același centimetru pătrat din umăr
așa cum telescopul Hubble sărută în fiecare noapte aceeași porțiune de cer
îți redescopeream alunițele numărate de mine în alte seri tăcute

în serile în care nu îți scriam
căutam sunetele sub palmele tale strânse căuș
în ele regăseam sinceritatea și căldura și inspirația de a trăi
priveam prin unghiile tale spre copilaria pierdută brusc pe nesimțite
aveam momente în care creierul meu țipa la tine
să plecăm o săptămână pe munte la țară la deal în alt oraș
să lăsam dracului toate grijile și scuzele și viețile de roboți
reușeam să adorm strângându-te în brațe
carnea îmi tremura ca atunci când ești încuiat afară în viscolul de ianuarie

în alte seri îți strecuram pe sub sâni toate sărutările mele de peste zi
rămâneam prinși în respirațiile sacadate stând goi printre cearceafuri
pe piept aveam pietre de moara și pete de sânge
spatele tău încordat de pisică primea aerul rece printre sunetele unui radio uitat pornit la etajul șase
îmi îmbătam sufletul în picăturile de transpirație scurse pe buzele tale
mă inspiram din expirațiile tale
în cap
gândurile se limpezeau ca după o lungă decantare
cuvintele mi se așezau în toate liniile astea aranjate acum
până spre dimineață priveam pozele din toate locurile cu noi
adormeam și te auzeam respirând în versuri
"nu te mai inspir nu mi-ai mai scris despre Nina
nu mă mai alinți printre apusuri și răsărituri de noapte
nu mi-ai mai numărat alunițele de pe omoplat"
"nu
dar te iubesc mai mult"