iubito
la ora zero a zilei tale
ploaia a început să curețe orașul nostru
tu îți dormeai visele strânsă în cearceaful cu floarea soarelui
din pielea ta ieșeau crizanteme galbene și mov și albe
se aruncau spre geam în apa asta scursă din cer
eu îți sărutam coapsa stângă
la ora 6
soarele a început să bubuie în nori
printre noi mirosea numai a tei târziu înflorit și a haine abia spălate
rânjeam privind mișcările tale de yoghin
restul oamenilor sunt simple chemări ale vântului
tu îmi sărutai fruntea și tăceai
sunt cu spatele la perdeaua după care ne ascundeam iarna
fiecare centimetru miroase a tine și a mine și a suflet
printre gânduri îți aud pașii și liniștea prosopului căzut în fața căzii
la ora 12
căldura s-a împlântat în cer precum un pumnal
din nori curg numai umbre
părul tău se așează pe umeri mimând cireșii de mai
în tricoul tău se prind săruturi și priviri și cântece scăpate din căști
eu te strig gustându-ți numele ca în fiecare zi
Nina e muza poeziei din ea
Nina e ființa asta cu sânge de om și mișcări de felină
e persoana din care se nasc civilizații întregi de cuvinte
iar eu îi sarut tăietura de la genunchiul drept
la ora 18
Nina colorează cerul în purpuriu și galben
între apus și seară se lasă vocea ei căutând maieul gri și pantalonii negri
din spatele cerului
tunetele reîncep să își ascută fulgere
Nina se bucura și soarbe din paharul cu vin
își ronțăie bucata de ciocolată cu sare
Privesc peste umarul ei și văd strânse lăzi cu cireșe și tei și crizanteme
îi scriu pe piele cu buzele toate declarațiile mele
se face liniște și noi fugim desculți spre nou
încet
căutăm lumina în celălalt
la 23 59
prin vânt se simt noi picături de ploaie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu