uite că s-a apropiat iarăși toamna
noi doi stăm în capetele separate ale balconului
printre
atârnă frânghii pline de haine vechi
aici avem salopeta și maieul portocaliu
pe cealaltă e tricoul meu alb și jeanșii rupți
în mijloc sunt poze cu noi întinși pe plajă urcând pe munți
supărați botoși fericiți plânși uzi
sunt frânturi de timp când ne sărutam ne strângeam în brațe
când zilele păreau nopți aiurite și căldura se dizolva în frig
iar vara părea departe și iarna prea scurtă
acum suntem doar noi doi
aici s-a lăsat răcoare și croncănit de pescăruși
apusul ăsta de azi seamănă cu cel de anul trecut
Nina e aceeași și schimbată în întregime
eu am ochii mai calmi sufletul mai încrezător mintea mai limpede
am respirat un an alături de ea
și viața mi s-a metamorfozat în trăire
peste tot sunt tatuate amprentele ei
acum miros a femeia din celălalt capăt de balcon
îmi las gândurile să adune fiecare parte din chipul ei
Nina se-ncruntă se strâmbă scoate limba și râde
devine copilăroasă și soarbe vinul din pahar
în curentul de aer din balcon
ea este cea mai frumoasă femeie din lume
venele îmi tac și așteaptă
într-un fel
pot spune că am împlinit un an
printre cearceafurile din camera Ninei
continui să suflu încet în lumânări și să îmi fac rugăciunea
Nina își prinde părul și mă sărută pe umăr
cască precum pisicile regale privește paharul gol
prin cioburile lui se vând reflexii de buze și degete
eu cumpăr toate amintirile cu ea și le împăturesc în tricouri și parfumuri
în ritualul acesta ne aruncăm pe saltea și privim tavanul
umbrele degetelor noastre se transformă în trupuri
în coaste atinse de alte coaste
în piele sărutată în ochi în mâini și coapse
în același eu și în aceeași ea
într-o balanță unde peștii sunt gemeni
și sunetele se adună în fiecare poză atârnată de balcon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu