în mintea mea imaginile se lipesc de același sărut cald
și se dizolvă în cuvinte nepurtate pe niciun pix sau stilou
acum îmi caut privirea undeva în colțul unei oglinzi
am cearcăne și părul ud iar oasele
oasele îmi schimbă culoarea pielii în fiecare dimineață
aici la mine în garsonieră totul e aranjat frumos
lucrurile sunt sortate în folositoare și uitate
am aici tricoul purtat de tine când veneai serile
prosopul albastru încă miroase a cafea braziliană
în privirea mea văd fiecare secundă cu tine
mă întind între cearceafuri și înghit berea
aștept să vină noaptea.
ploile încă sunt prezente
știi
de câteva ori am prins sunetul lor între buzele noastre
norii se mișcau precum niște bărci negre și bete
aveam trupurile transpirate și eu sărutam genunchiul tău
adormeam cu spatele lipit de spatele tău
ne trezeam și ceream dimineților să se lungească
sorbeam din cafea până se făcea ora 8
de acolo drumurile ni se separau spre imagini diferite
număram secundele și căutam moduri de a grăbi timpul
încă fac lucrul acesta atunci când uităm să vorbim
sau când uităm să scriem.
și acum s-a făcut întuneric
pe aici au început să zboare fluturii de noapte și bufnițele
încerc să termin rândurile de azi
să termin cu privirea mea în colțul ăla ciudat de oglindă pătată
să adorm să grăbesc timpul să te văd
să șoptesc în urechea ta
-Nina, să nu mai pleci vreodată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu