tricoul alb al ninei

pe sub sânii ei curgeau toate legendele oamenilor

toate poveştile de dragoste toate dramele

câteodată

stătea pe fotoliul din balcon şi privea apusul

fuma ţigările mentolate ca o locomotivă plină de gânduri

din toate întâmplările astea

am rămas cu sculpturile ei în carnea mea

ating cicatricile precum nişte corzi vocale

îi aud vocea permanent

ca un aparat de propaganda în timpul războiului

ca un vânt pe care îl aştept în fiecare iarnă

ca o durere venită la timpul potrivit

şi-n toată camera asta în care iubeam

găsesc asfinţitul îmbrăcat în tricoul ei

noaptea

nina părea mai sfântă

o vedeam dormind în acelaşi fotoliu alb

scrumul cădea pe tricoul ei ca un fluviu gri

păşea printre petale de crizanteme şi aripi smulse

 venea lângă mine mă ruga să îi citesc biblia

închideam ochii

tăceam

ascultam

toamna e abia la început

şi nina vine ca un uragan alb

ca o ploaie perfectă printre pomii sufletului meu

ascultăm bătăile din inimă

un bum măreţ pentru ea

un bum măreţ pentru mine

cortina cusută cu tricoul alb cade

noaptea asta începem primul act

din piesa de teatru a vieţii