lucid

undeva înăuntrul meu

sunt aşezate plăci de azbociment peste jumătate din suflet

mi-am încadrat cerneala în fiecare celulă prelinsă sub sânii curvei

tu stăteai în uşă şi te loveai în ficat

cu toate sticlele de alcool găsite în subsolul creierului

priveam muştele mutante cum îţi sărutau mandibula

vertebrele oasele mâinii ale picioarelor

înaintau spre uterul rămas gol precum un copac în plină toamnă

din toată carnea ta ieşea un puroi albastru-verzui

culoarea morţii din ultimele clipe trăite

am fost acolo şi am văzut paradisul

era aşezat între coapsele purgatoriului

se legănau dintr-o parte în alta durerile facerii

îngerii colcăiau precum viermii căzuţi din frunze

toate apele se întâlneau la mijlocul actului sexual dintre bărbat

şi femeie

mi-era greu să îmi conturez paşii

prin fiecare drum de ţară priveam câmpia plină cu boabe

ultima vară aici m-a prins împletind lucerna cu pozele trecutului

mirosea a nori de ploaie stătută şi dumnezeu încă dormea

uitasem momentul de disperare dintre lovitura de inimă şi cea de cuţit

simţeam doar sângele ieşind din mine

ca dintr-o fântână arteziană situată în Roma

priveam spre cioburile rămase din ultima noapte de sex

erau pline cu rujul greoi şi mov

pe oglinda din baie vedeam mesajele aburite

şi palme unghii urme de spate de sâni de funduri

erau acolo nuduri ce trăiau o singură oră

dispăreau

iar noi încă ne fumam ţigările de bun rămas

undeva în mine

sunt tone întregi de beton detonate de existenţa unei aripi

s-au prăvălit în mine în nanosecunde eterne

pe blocul din faţa parcului defrişat

scrie să privim spre cer ca spre o altă lume

dintre nori apar bucăţi cărămizii de prostituate

şi lumea întreagă se roteşte în jurul focului efemer

mă strâng din coaste şi închid ochii

undeva în mine

sunt prăbuşite zeci de vrăbii ce au uitat să zboare